La mijlocul lui octombrie 1595, în consecinţa bătăliei intre moldoveni şi tătari, Ieremia Vodă este nevoit să cedeze hanului de Crimeea cele «7 sate de ţară», «hă¬neşti»... «să fie de câşle hanului in Bugeac». Conform hărţii din Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie (vol. L, 1932), întocmită pe baza unor hărţi vechi, in şirul de sate «hăneşti» intrau: Tălmaza", Cioburciu, Răscăieţi, Purcari, OIăneşti, Crocmaz etc.

Mărturisirile cronicii bisericeşti ne face să credem, că strămoşii tălmăzenilor n-au fost oameni veniţi pe aceste meleaguri de undeva. Vatra veche a satului - loc fortificat de natură, inconjurat din trei părţi cu ape curgătoare, iar din a patra - de bălţi cu apă greu de trecut, ne vorbeşte despre o aşezare străveche fortificată, care a luat naştere în timpurile de demult trecute. Circa 160 ani în urmă Nistrul cel Mare îşi avea curgerea pe albia Nistrului cel Chior de astăzi. In rezultatul unui cutremur puternic de pământ din 1838 Nistrul şi-a croit altă albie cea de astăzi.

Aşezările de pe Valea Nistrului de Jos in acel timp, după cum vedem, intrau în sfera negoţului genovez. După organizarea punctelor vamale Tighina şi Cetatea¬Albă (respectiv a.1408 şi, 1410) de către Alexandru cel Bun, în actele domneşti tot mai des incep să apară ştiri despre satele moldoveneşti de pe Valea Nistrului de Jos. Aşa, la 1362 este documentat satul Cioburciu, la 1429 ¬satul Copanca, la 1447 - Leuntea şi Palanca, la 1560 - Purcari şi la 1595 - satele Tălmaza, Răscăieti, Olăneşti etc.

Intr-un buletin de la 24 decembrie 1789 este fixat: «In satul Tălmaza erau 35 de gospodării, in care locuiau 140 de suflete, inclusiv - 84 bărbaţi şi 56 femei. Satul avea 62 vite mari cornute şi 8 cai. In sat exista o moară de pământ». După anexarea Basarabiei in 1812 la Rusia, cu scopul aducerii populaţiei la depunerea jurămăntului de credinţă tronului rusesc, in 1817 aici a fost infăptuit primul recensămănt. Conform acestei acţiuni, in satul Tălmaza care intră în ocolul Căuşenilor, judeţul Tighina, au fost înregistrate 180 familii cu 429 suflete, care dispuneau de 2993 ha pămănturi lucrare şi 267 ha nelucrate. Inclusiv, pămăntul lucrat alcătuia J 130 ha fâneaţă, 858 ha - imaş şi arabil - 715 ha. Partea nelucrată alcătuia vatra satului - 114 ha şi pădurea - 143 ha. După cum reiesă, partea cotă a pământului arabil era de 3 ori mai mică decât cea a fănaţiei şi imaşului luateImpreună. Acest fapt ne vorbeşte despre rolul pe care îl juca vităritul în Tălmaza din cele mai vechi timpuri.

Deja la 1827, când .organele administrative ţariste au terminat hotărnicia pămănturilor din Bugeac, la Tălmaza existau 236 familii cu 994 suflete, care dispuneau de 70 cai, 1066 cornute mari, 556 cornute mici şi 10.875 ha pământ, inclusiv lucrat 8968 ha şi nelucrat 1907 ha. Componenţa etnică: moldoveni - 865, ucraineni - 86, evrei - 28, ţigani -15.

Până la 1885 la Tălmaza populaţia creştea lent începând cu acest an şi până în 1906, adică în timp de 20 de ani populaţia sporeşte îndoit. Această explozie demografică poate fi explicată mai mult prin factori externi. Abundenta de materie primă: livezi cu pomi fructiferi, produse ale viticulturii, a vită ritului şi bălţile, bogate in peşte, ademenesc valuri noi şi noi de populaţie venită din alte regiuni.

Numărul populaţiei continua să crească datorită celor veniţi din alte regiuni şi in anii următori. Conform statisticii naţionalităţilor din satele de pe Valea Nistrului de Jos în 1934 la Tălmaza locuiau 6610 români, 195 ruşi, 366 evrei, 10 germani, 3 bulgari, 1 ungur, alte naţionalităţi 4 - în total 7189 locuitori.

La 1 ianuarie 1995 in Tălmaza au fost înregistrate 3017 familii cu un număr de populaţie de 9121 persoane, dintre care: 8769 moldoveni (96,1 %),298 ţigani (3,2%), 21 ruşi, 17 ucraineni, 8 bulgari, 5 găgăuzi, 3 - alte neamuri.

NUMELE SATULUI.

 Din informațiile din care dispunem, cu privire la originea numelui satului, am putea aminti câteva ipoteze.

1. Dl Ion Dron, specialist in etimologie de la A.Ş.M. scrie, precum că denumirea satului Talmaz se trage de la un nume de persoană, care e naştere la turanici in trecutul depărtat cu scopul de a ocroti copilul de deochi şi duhurile cele rele. (Italmaz/Talmaz it - «ciine» + almaz/almas - «nu v-a lua»). Conform opiniei acestui autor numele personal de provenienţă turanică Talmaz era răspândit in trecut şi printre băştinaşi. Un prim posesor ori fondator al satului prin secolele XII-XIV putea să poarte numele ori supranumele (porecla) Talmaz de la care şi s-a format denumirea satului nostru.

2. Intr-un act din 7040 (1532), - cea mai timpurie atestare documentară a satului Tălmaza, urmărim că: «Gliga Tălmăzanul de la Tălmaza vinde partea sa de ocină din Halită şi Mogoşeşti surorii sale, Nastasia drept 55 de florinţi».

3. Cronica bisericească a parohiei satului Tălmaza păstrează o versiune precum că «la punctul Vărăţi (capătul satului vizavi de satul Cioburciu) trăia un moşier ungur cu numele Talmaz. Moşia lui forma moşia satului de astăzi, iar lucrătorii de pe moşia lui erau toţi moldoveni. Silit de imprejurări, (moşierul) a plecat, lăsând moşia. Lucrătorii rămaşi au inceput a-şi intinde, pe moşia ce o lucrau gospodării».

Aceste trei ipoteze sunt legate etimologic de un nume de persoană, care, probabil, căndva, a stat la baza creării denumirii localității.

Conform informaţiei dlui Ion Dron, relaţiile de reciprocitate lingvistică romăno-turanice la noi se trag din secolele IV-VII e.n. Deci, este evident ca contactele de limbă, cultură etc. să fi lăsat amprente şi in onomastica regiunii noastre. Nu este exclus faptul, că acest nume, datorită convietuirii băştinaşilor· cu reprezentanţii popoarelor turanice secole la rând, să fi fost imprumutat şi de populaţia băştinaşă, devenind nume de persoană de la care işi trage originea şi numele satului nostru. Numai in aşa fel se poate explica provenienţa denumirii satului Tălmaza, denumire oglindită documentar in cea mai timpurie informaţie, care se datează cu anul 1532.

OCUPAŢIA LOCUITORILOR.

Una din ramurile economice principale ale tălmazenilor era agricultura. Se sămăna grâu, săcară, orz, ovăs, mei, porumb, cartofi etc'. După hotărnicia pămănturilor Bugeacului din 1827, pă¬măntul arabil al satului Tălmaza atingea cifra de 7849 ha. lnsă acest pământ nu era utilizat pe deplin. De exemplu, in 1872 au fost tnsămăntate numai 1922 ha (35%), iar in 1873 - 2152 ha (39%). Această situaţie se lămureşte, in primul rând, prin lipsa de unelte şi maşini de muncă.

La 1877 ţăranii din Tălmaza aveau în proprietate personală 640 grădini şi bostănării cu o suprafaţă de 218 ha, 560 livezi şi vii pe o suprafaţă de 983 ha. Un alt document ne informează, că în 1899 tălmăzenii stăpăneau 408 vii cu o suprafaţă de 498 ha, concentrate, în temei, între Tălmaza şi Leuntea.     .

Incepand cu anul 1867 la Tălmaza au fost înregistrate 12 crăşme, înzestrate cu beciuri destul de Incăpătcare. Conform «Anuarului României pentru comerţ, industrie, meserii şi agricultură din 1928» in Tălmaza acţionau: băcănii, brutării, cizmării, croitorii, farmacii, fierării, măcelării, 15 mori de vânt şi una mecanică, banca populară «Plugarul», cooperativele «Nadejda» şi «Viitorul ţăranului», prisăci etc.

Spre sfîrşitul secolului XX în sat activau două colhoz uri - «Miciurin» şi «Tălmaza», care lmpreună cu sectorul privat dispuneau de 10933 ha de pământ, inclusiv - 8599 ha lucrat şi 2334 ha nelucrat. Pământul lucrat cuprinde 4398 ha arabil, 1020 ha vii, 555 ha livezi, circa 650 ha grădini de zarzavat, 990 ha imaş etc. Volumul de producţie includea: circa 15 mii tone legume, 5,5 mii tone cereale, 450 tene floarea soarelui, 1500 tone fructe, 3500 tone struguri, 1400 tone lapte, 2000 tone carne, lână etc. Pe teritoriul localităţii, afară de cele două colhozuri, îşi desfăşura activitatea peste 40 de intreprinderi, organizaţii, instituţii, servicii, cooperative şi 2940 gospo¬dării individuale. In gosoodăriile particulare se cresc circa 10300 oi şi capre, 2400 cornute mari, inclusiv 950 vaci mulgătoare, 2100 porcine, 30 mii păsări, se dispune de circa 300 stupi de albine etc.                      

C U L T U R A

Conform datelor de arhivă, prima şcoală la Tălmaza a fost o şcoală parohială, deschisă la 1 septembrie 1861 înt-o clădire construită special cu acest scop. Cu instruirea se ocupa diaconul Cozma Babcenco, care a absolvit seminarul teologie din Chişinău. Către 1870 în această şcoală işi făceau studiile 15 băieţi. Afară de şcoala parohială, Ministerul Invătămăntului public in 1863 deschide o şcoală primară «de o clasă» cu învăţământ in decurs de 2-3 ani, care in 1875 primeşte denumirea onorifică de «exemplară». Lecţiile de religie le ducea părintele Varfolomei Harega. Celelalte obiecte erau , citite de către lnvăţătorii Constantin Cazandjiev şi Pimen Reznicenco. In şcoală îşi făceau studiile 60-70 elevi. Către anul 1898 şcoala primară din Tălmaza este absolvită în total de 115 elevi.

La 14 noiembrie 1898 la Tălmaza, în «Măhala rusă» («In Deal») a fost sfinţită clădirea celei de a doua şcoli parohiale. Ca invăţătoare a acestei şcoli a fost numită Vera I.Panteleeva, iar in calitate de director şi invăţător de religie - preotul parohial Filip Marcoci. Mult a contribuit la construirea şi deschiderea acestei şcoli şeful zemstvei Akermanului generalul Mihai E.Ponset.

In 1903, la Tălmaza, Ministerul lnvătămăntului public pune in funcţiune o şcoală primară «de două clase» cu învăţământ in decurs de 4-5 ani. Total în această şcoală îşi făceau studiile 161 elevi, inclusiv - 41 evrei. In clasa I-ia Invătau 52 elevi, in a II-a - 47, in a III-ia - 35, în a IV -a - 20 şi in a V - 7 elevi. Clădirea acestei şcoli mai serveşte şi azi, in calitate de local al şcolii medii nr.1. Incăperea nouă a şcolii de azi cu 3 etaje a fost construită in locul primei şcolii parohiale. Acum «In Deal» funcţionează Liceul Teoretic “Ştefan Ciobanu”, fosta şcoala medie nr.2. Clădirea veche a fostei şcoli parohiale în prezent este reconstruită sub oficiul poştal N!12 şi staţia automată de telefoane.

Populaţia din satele de pe Valea Nistrului de Jos aparţine în cea mai mare parte bisericii ortodoxe. Timp de mai bine de trei secole (1484-1810), cât a durat stă¬pânirea tătărească şi turcească asupra Bugeacului, satele moldoveneşti din această regiune au aparţinut Mitropoliei Proilaviei (Brăilei).

În perioada 1484-1810, cît a durat stăpînirea tătărască şi turcească asupra Bugeacului, satele moldoveneşti de pe valea Nistrului de Jos au aparţinut Mitorpoliei Proilaviei (Brăilei).  Prima informaţie despre funcţionarea la Tălmaza a unei biserici ortodoxe se referă la anul 1794. In acest an «Preasfinţia sa Episcopul Proilaviei Parfenie au preoţit pe Gavriil Handănbesc ca preot la biserica cu hramul Adormirii Precistei (Adormirea Maicii Domnului)din satul Tălmaza ţinutul Căuşenilor», In 1812 această biserică, fiind de lemn, a ars. Către sfâ¬rşitul anului 1815, în locul bisericii care a ars, a fost înălţată o altă biserică de lemn pe temelie de piatră, acoperită cu şindrilă. In 1831 biserica a fost acoperită cu tablă de fier vopsită In culoare verde. Tabla a fost cumpă¬rată pe banii săi de către ruptaşul Mihai Danilescu. Această biserică a slujit timp de peste 60 ani, iar pe 11 mai 1876 In Tălmaza a fost sfinţită o biserică nouă din piatră, a cărei construcţie a început în luna mai 1866 de către protopopul de district Gavriil Druganov. Biserica măsura 21,3 m. lungime, 10,6m. lăţime şi 21,3 m. înălţime. Biserica a funcţionat  până in 1944, când a fost deteriorată în evenimentele războiului. Mai târziu biserica a fost demolată.

Sursa:

Planul Urbanistic General